○Despre pedeapsa cu moartea
În Satul Prout, depășirea ego-ului este stabilită ca scop interior al ființei umane. Ego-ul este legat de amintirile trecutului, iar aceste amintiri determină comportamentul actual. În cazul în care cineva comite o crimă, acțiunile și motivațiile acesteia sunt influențate de amintirile din trecut. Depășirea ego-ului prin starea de fără gânduri înseamnă să nu fii condus de emoții negative provenite din amintiri inconștiente. Aceasta reprezintă o cale către eliminarea comportamentelor greșite, inclusiv a infracțiunilor. Prin urmare, a pune capăt vieții unei persoane care a comis o crimă prin pedeapsa cu moartea înseamnă a-i răpi oportunitatea de a-și depăși ego-ul. Din acest motiv, pedeapsa cu moartea nu este aplicată în Satul Prout. În loc de pedeapsa cu moartea, se promovează confruntarea cu propria interioritate și depășirea ego-ului. În acest proces, se organizează întâlniri între agresor și victimă, pentru a facilita înțelegerea reciprocă și pentru a încuraja schimbarea de atitudine a agresorului.
○Consumatorii de droguri și reducerea riscurilor
În Satul Prout, unde nu există bani, nu mai există persoane care să vândă droguri în scop de profit. Cu toate acestea, este posibil ca unii oameni să devină dependenți de droguri precum canabisul, cocaina, heroina sau metamfetamina, din curiozitate.
În Japonia, consumul de droguri este strict reglementat prin lege, iar consumatorii sunt tratați ca infractori. Scopul este de a descuraja consumul prin pedepse, dar numărul consumatorilor de canabis și metamfetamină este în creștere. Potrivit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, rata de recidivă a consumatorilor de metamfetamină după arest este de 67,7%. Consumatorii de droguri, fiind tratați ca infractori după arestare, ajung izolați de societate, iar sentimentul de vinovăție îi împiedică să ceară ajutor. Aceasta duce adesea la un cerc vicios, în care dependența îi împinge să reia consumul.
Peste 80 de țări, inclusiv Canada, Elveția și Portugalia, au implementat reducerea riscurilor, concentrându-se pe reducerea daunelor asupra sănătății împreună cu consumatorii de droguri, în loc să încerce să oprească consumul prin pedepse.
De exemplu, în Canada, se pun la dispoziție camere speciale pentru consumatorii de droguri, unde aceștia primesc materiale necesare pentru reducerea riscurilor. Acestea includ instrumente sigure pentru consum, cum ar fi garouri, apă distilată, echipamente pentru încălzirea și dizolvarea drogurilor, precum și seringi sterilizate. În aceste camere, utilizatorii pot aduce droguri obținute de ei și le pot consuma fără teama de a fi arestați. Aceste spații facilitează conectarea utilizatorilor cu personalul de sprijin, care le ascultă problemele și oferă sprijin continuu. Furnizarea de echipamente sterile previne utilizarea la comun a seringilor, contribuind astfel la reducerea răspândirii bolilor infecțioase, precum SIDA.
În Canada, numărul deceselor cauzate de supradoza de droguri a scăzut cu 35% în doi ani, iar numărul persoanelor care au început tratamentul pentru renunțarea la droguri a crescut cu peste 30% într-un an.
În Elveția, ONG-urile, sub supravegherea medicilor, furnizează heroină în mod public persoanelor dependente. În Portugalia, ONG-urile desemnate de guvern distribuie metadonă, un analgezic cu efecte similare heroinei, direct consumatorilor dependenți de heroină. În loc să forțeze renunțarea bruscă, acest model sprijină consumatorii prin menținerea conexiunii cu aceștia și reducerea treptată a consumului, îndreptându-i spre recuperare.
În Satul Prout, consumul de droguri nu este tratat ca o infracțiune, ci ca o problemă de sănătate. Odată ce sistemul monetar dispare, cantitatea de droguri aflate în circulație scade dramatic, iar utilizatorii sunt sprijiniți să se recupereze prin reducerea riscurilor.
○Asistență socială
Municipiile își asumă responsabilitatea pentru bunăstarea persoanelor cu dizabilități fizice. Pentru familiile care au membri cu dizabilități, locuințele sunt proiectate astfel încât să le asigure un trai confortabil. În centrele multifuncționale, podelele sunt plate pentru a facilita deplasarea cu scaunul cu rotile, iar rampele ușoare, coridoarele și ușile sunt dimensionate pentru a permite trecerea acestora. Toate panourile de informare includ inscripții în alfabet Braille pentru persoanele cu deficiențe de vedere, iar tehnologia de recunoaștere vocală este utilizată pentru a transforma automat sunetele în subtitrări afișate pe ecran.
Echipamentele de asistență, cum ar fi scaunele cu rotile electrice, sunt fabricate și distribuite de municipiu folosind imprimante 3D. În plus, municipiul organizează pregătirea câinilor de asistență pentru persoanele cu dizabilități fizice și oferă cursuri de limbaj mimico-gestual.
Populația Japoniei îmbătrânește rapid, iar în anul 2020, numărul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste a fost de 36,19 milioane, reprezentând 28,8% din populația totală. Se estimează că aproximativ 6 milioane de persoane în vârstă sufereau de demență. Până în 2050, se preconizează că numărul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste va ajunge la 38,41 milioane, adică 37,7% din populația totală. În acest context, aproximativ 1,4 persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani vor trebui să sprijine un individ de peste 65 de ani, iar numărul pacienților cu demență va crește considerabil.
În societatea monetară, există familii care, din cauza dificultăților financiare sau lipsei unui loc disponibil, sunt nevoite să ofere îngrijire la domiciliu. De asemenea, mulți oameni, din cauza programului de lucru aglomerat, nu au timp sau resurse emoționale pentru a se ocupa de îngrijire.
În Satul Prout, această problemă este abordată în două moduri. În primul rând, toți locuitorii au timp liber, ceea ce le permite să ofere sprijin. În al doilea rând, municipiul organizează locuințe speciale pentru rezidenții diagnosticați cu demență. Aceste locuințe sunt dotate cu grădini înconjurate de garduri naturale, unde locuitorii se pot deplasa liber în siguranță. Zonele periculoase, cum ar fi iazurile, sunt eliminate pentru a preveni accidentele și pierderile prin rătăcire.
Rezidenții acestor locuințe speciale pot ieși în afara perimetrului împreună cu familia sau prietenii, iar accesul în și din locuință este permis în orice moment. De exemplu, ziua pot petrece acasă cu familia, iar noaptea pot rămâne în locuințele speciale. Un număr semnificativ de pacienți care locuiesc împreună într-o singură unitate atrage vizite frecvente din partea familiei și prietenilor. În acest mod, se poate interveni rapid în cazul unei probleme, cum ar fi o căzătură, iar vizitatorii pot anunța familia sau pot oferi ajutor.
Unitățile sunt amplasate în centrul municipiului, unde oamenii se adună, și sunt proiectate astfel încât interiorul să fie vizibil prin garduri cu ochiuri de plasă, facilitând supravegherea. Podelele și pereții acestor locuințe sunt realizate din materiale care permit curățarea ușoară, prevenind problemele cauzate de accidentele la toaletă. De asemenea, obiectele periculoase, cum ar fi cuțitele, nu sunt lăsate la îndemână.
Aceste locuințe speciale sunt situate aproape de casele familiilor și sunt gestionate de departamentul de sănătate și nutriție al municipiului, iar îngrijirea este asigurată de familii și locuitori.
În plus, poate fi introdus un sistem în care copiii, împreună cu adulții, să se ocupe prin rotație de îngrijirea persoanelor cu demență. Această experiență poate fi o lecție valoroasă pentru copii, ajutându-i să înțeleagă îmbătrânirea, să reflecteze asupra importanței sănătății și nutriției, și să dezvolte compasiunea și o gândire umilă.
În Japonia, există un aspect al asistenței sociale care este mai puțin cunoscut, și anume îngrijirea sexuală a persoanelor cu dizabilități fizice. Chiar și persoanele cu dizabilități severe au dorințe sexuale, iar pentru a le satisface, voluntari sexuali vizitează locuințele acestora și le oferă asistență. Astfel de activități sunt considerate o parte a asistenței sociale.
○Eutanasia și oprirea voluntară a alimentației și hidratării
Eutanasia, care presupune alegerea voluntară de a muri cu ajutorul unui medic, include trei tipuri: eutanasia activă, suicidul asistat și eutanasia pasivă (moartea demnă).
Eutanasia activă
Condițiile pentru eutanasia activă includ: voința clar exprimată a pacientului, suferință insuportabilă, lipsa șanselor de recuperare și absența unor tratamente alternative. În acest caz, personalul medical administrează pacientului un medicament letal.
Suicidul asistat
Condițiile pentru suicidul asistat sunt similare cu cele ale eutanasiei active. Diferența constă în faptul că pacientul își ia singur viața, folosind medicamentul letal prescris de personalul medical.
Eutanasia pasivă (moartea demnă)
Condițiile pentru eutanasia pasivă includ: voința exprimată de pacient, o boală incurabilă și aflarea în stadiul terminal. Măsura implică oprirea tratamentelor destinate exclusiv prelungirii vieții, grăbind astfel decesul.
În 2024, dintre cele aproximativ 196 de țări din lume, următoarele au legalizat eutanasia.
- Țări care permit atât eutanasia activă, cât și suicidul asistat
Spania, Portugalia, Luxemburg, Țările de Jos, Belgia, Noua Zeelandă, Columbia, mai multe state din Australia și Canada.
- Țări care permit doar suicidul asistat
Elveția, Austria, Italia și mai multe state din Statele Unite.
În Japonia și Coreea de Sud, este permisă eutanasierea pasivă pe baza dorinței exprimate de pacient.
Actele prin care cineva își curmă viața, cum ar fi eutanasia sau sinuciderea, sunt influențate de religia predominantă în fiecare țară și, în general, sunt interzise.
Multe ramuri ale creștinismului și islamului adoptă o poziție contrară, considerând sinuciderea și omuciderea păcate grave, care duc nu în rai, ci în iad. Și iudaismul interzice eutanasia și sinuciderea.
În budism și hinduism, acțiunea de a-ți pune capăt vieții în mod deliberat este văzută ca generând un karma negativ. Se crede că acest lucru afectează negativ viitoarele reîncarnări, iar suferința nu dispare, ci se perpetuează. De asemenea, medicii care asistă în astfel de cazuri pot fi considerați că acumulează karma negativă.
Aceste cinci religii însumează aproximativ 78% din populația lumii. Totuși, există diferențe de opinii în cadrul fiecărei religii, între diverse ramuri și indivizi, iar nu toată lumea este împotriva acestor practici.
Se spune că, deși fondatorul budismului, Buddha, nu a permis sinuciderea, el nu a criticat-o în anumite condiții. Acestea erau: persoana să fie călugăr, să sufere de o durere severă fără alternative pentru ameliorare și, după ce a realizat iluminarea și eliberarea, să nu mai aibă nimic de îndeplinit în această lume.
De asemenea, există perspective în budism conform cărora este acceptabil să acționezi pentru un scop de viață, chiar dacă există riscul morții, sau să mori pentru a salva pe cineva.
În ceea ce privește eutanasia, datorită influenței religioase, există opinii pro și contra în multe țări. Pe de altă parte, există și persoane nereligioase care nu sunt influențate de religii. Conform unui raport din 2022, aproximativ 16% din populația globală, adică 1,264 miliarde din cele 7,9 miliarde de oameni, erau nereligioși.
Ca proporție a populației nereligioase pe țări, China este pe primul loc, cu aproximativ 52%, urmată de Japonia cu aproximativ 62%, Coreea de Nord cu aproximativ 71%, Cehia cu 76% și Estonia cu aproximativ 60%.
La nivelul celor cinci continente, media variază astfel: Oceania între 24% și 36%, Europa între 18% și 76%, Asia 21%, America de Nord 23%, iar Africa 11%. În Europa, variația mare se datorează țărilor precum Cehia și Estonia, care au o rată foarte mare a nereligioșilor, în contrast cu alte țări unde rata este relativ scăzută.
Chiar și dacă, din punct de vedere tradițional, alegerea morții era interzisă, atunci când o familie sau prieteni sunt martori la suferința intensă și prelungită a unei persoane dragi, fără speranță de vindecare, imobilizată la pat, incapabilă să se deplaseze liber sau să mănânce ori să meargă la toaletă fără ajutor, iar acea persoană dorește să moară, mulți ar putea considera că ar trebui să-i fie oferită alinare.
Dacă eutanasia pentru pacienții care suferă nu este permisă, chinul lor devine un iad pe pământ până la sfârșitul vieții. Pe de altă parte, dacă este permisă, aceasta poate deveni o rază de speranță, iar perioada până la aplicarea acesteia poate aduce o ușurare sufletească. Mulți oameni pot decide să folosească acest timp pentru a realiza lucruri pe care încă le pot face, dezvoltând astfel o atitudine proactivă.
Totuși, există temeri că legalizarea eutanasiei ar putea duce la o utilizare neglijentă sau chiar la cazuri în care oamenii ar putea fi forțați să o accepte din cauza presiunilor sociale. Această preocupare este mai ales valabilă pentru persoanele în vârstă, cu venituri reduse, fără rude apropiate sau cu dizabilități. Pentru a preveni utilizarea abuzivă, ar trebui să se aplice condițiile deja existente pentru eutanasia activă sau asistarea sinuciderii, incluzând aprobarea din partea mai multor medici. De asemenea, decizia ar trebui să fie luată doar după o discuție amplă între pacient și familia acestuia, pentru a evita regretele ulterioare.
Majoritatea persoanelor care doresc eutanasia sunt adesea disperate. Disperarea apare din cauza existenței ego-ului, care este „Eu”-ul interior. Când disperarea și suferința extremă persistă, dorința de a scăpa de durere devine copleșitoare. Totuși, unii oameni încep să conștientizeze că motivul suferinței se află în mintea lor. Ei încep să se concentreze intens pe depășirea ego-ului, încercând să atingă o stare de fără gânduri. Cu toate acestea, nu toți pacienții care suferă de dureri intense pot adopta această abordare proactivă.
Pe lângă eutanasie, mai există o altă metodă prin care o persoană poate să-și grăbească moartea: oprirea voluntară a consumului de hrană și apă (VSED). Aceasta implică refuzul hranei pentru a atinge sfârșitul vieții. Într-un an, în Olanda, aproximativ 2500 de persoane au murit prin VSED, conform unei cercetări.
În Japonia, aproximativ 30% dintre medicii implicați în îngrijirea paliativă au tratat pacienți care au ales VSED. De obicei, de la momentul în care o persoană încetează complet consumul de lichide, trec aproximativ șapte zile până la deces. Cu sprijinul adecvat din partea medicilor, acest proces poate fi o metodă liniștită de a trece dincolo, după cum afirmă unii medici.
În India, o practicare asemănătoare există de mult timp în rândul jainistilor, numită sallekhana. Aceasta presupune reducerea treptată a cantității de hrană consumată până la post complet și moarte. Sallekhana este permisă doar pentru pacienți terminali, în caz de foamete sau lipsă de alimente, ori pentru persoanele în vârstă, a căror funcționalitate este complet pierdută, sau în caz de boală fără speranță de vindecare. Procesul se desfășoară sub supravegherea unui preot și este distinct de acțiunile impulsive de sinucidere. Similar budismului, se consideră că poate fi practicată doar atunci când toate scopurile vieții au fost atinse sau când corpul nu mai permite atingerea acestora.
Satul Prout nu recomandă oprirea voluntară a consumului de alimente și lichide (VSED), eutanasia sau sinuciderea până când scopul interior al individului, depășirea ego-ului, nu este atins. Totuși, pentru persoanele care se confruntă cu boli incurabile și dureri insuportabile, care trebuie suportate până la moarte, este necesar să existe opțiuni pentru anumite condiții specifice.
Prin urmare, Satul Prout va desemna medici autorizați pentru eutanasie și va stabili locații limitate unde aceasta să poată fi realizată. Evident, acești medici trebuie să fie dispuși să participe la astfel de proceduri. Este necesară o dezbatere pentru a decide până unde să se permită: eutanasia activă, sinuciderea asistată, eutanasia pasivă sau VSED.
Este bine să trăiești mai mult și rău să trăiești mai puțin? Este corect să prelungim viața pacienților aflați în stare vegetativă cu ajutorul tratamentelor de susținere? Acestea sunt întrebări care variază în funcție de pacient, familie, religie și alte perspective individuale. Nu există un răspuns unic, iar deciziile trebuie să fie luate cu responsabilitate individuală.
○Funeralii și morminte
În Satul Prout, ceremoniile funerare sunt organizate în funcție de religiile și convingerile rezidenților. Pentru incinerare, se utilizează crematoriul și facilitățile administrate de departamentul administrativ. Conceptul de mormânt variază în funcție de religie și cultură, iar locațiile cimitirelor sunt stabilite de departamentul de producție. Când un animal de companie moare, crematoriul pentru animale din cadrul facilităților administrative poate fi utilizat.
○Studiul calmului interior
Dacă este necesar, Satul Prout organizează o dată pe an, în ziua alegerilor prin recomandare, un studiu al calmului interior. Acest studiu analizează nivelul de calm și liniște interioară al rezidenților. Cei care petrec mai mult timp într-o stare de fără gânduri (fără gânduri) tind să aibă un nivel mai ridicat de calm. În schimb, fericirea este subiectivă și greu de evaluat, deoarece bucuriile sunt adesea temporare.
Chestionarul studiului de calm include următoarele:
Te simți calm în fiecare zi?
Răspuns: (Nu sunt calm) 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 (Foarte calm)
Cât de frecvent conștientizezi starea de fără gânduri în timpul unei zile?
Răspuns: (Deloc) 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 (Foarte frecvent)
○Adresele orașului și locuinței
Adresele din Satul Prout sunt stabilite după cum urmează: Cercul cu diametrul de 1333 m situat cel mai la nord este numerotat cu 1, iar numerotarea continuă în sensul acelor de ceasornic de la 2 la 6, cercul central cu același diametru fiind numerotat cu 7. În același mod, cercurile cu diametre de 444 m, 148 m și 49 m sunt numerotate de la 1 la 7. Astfel, o adresă va fi cuprinsă între PV11111 și PV77777.
În cazul unui Satul Prout construit după modelul Floarei Vieții, PV11111 corespunde punctului nordic, iar PV77777 este situat în piața centrală a municipiului. Dacă Satul Prout are o formă alungită pe verticală, numerotarea se face de la nord la sud, iar dacă are o formă alungită pe orizontală, numerotarea se face de la est la vest.
Adresa completă se formulează astfel: „Numele celor șase continente, numele țării, numele prefecturii, numele municipiului, PV54123”.
Adunările locale din Satul Prout sunt organizate la diferite niveluri și primesc denumiri corespunzătoare acestora. De exemplu: „Numele municipiului, PV6774, Adunarea orașului 5”, „Numele municipiului, PV32, Adunarea orașului 3”, „Numele municipiului, Adunarea orașului 1”.
○Federația Mondială
Federația Mondială dispune de organizații similare celor din municipii, precum cele responsabile de administrație generală, sănătate și alimentație, precum și de producție. Aceste organizații operează la o scară mai mare decât cea a unui stat sau a celor șase continente și sunt create numai atunci când este necesar. Dacă municipiile sau statele pot gestiona singure aceste aspecte, nu este nevoie de crearea acestor structuri suplimentare.
În sistemele politice ale societăților monetare, se practică deseori separarea puterilor legislative, judiciare și executive pentru a distribui puterea. Cu toate acestea, în cazul Federației Mondiale, este important să se înțeleagă că guvernatorii statelor participante sunt persoane alese dintre liderii municipiilor, recunoscute pentru caracterul lor integru.
Astfel, Federația Mondială este o comunitate de oameni cu o înaltă moralitate, unde abuzurile de putere sunt excluse. În plus, problemele sunt rezolvate în principal la nivelul municipiilor, iar Federația Mondială gestionează doar problemele care nu pot fi soluționate la un nivel inferior.
Indiferent de municipiu, liderii selectați de Adunarea orașului 5 pot ajunge să devină președintele Federației Mondiale.
○Munca Federației Mondiale
Federația Mondială stabilește regulile pentru administrarea globală. Totuși, este mai bine să nu existe reguli, deoarece cu fiecare regulă adăugată, este mai dificil pentru locuitori să le înțeleagă și devin indiferenți. Pe acest principiu, propunerile de reguli se formează prin consensul tuturor președintelui și vicepreședintelui organizației de conducere a Federației Mondiale, precum și al celor șase lideri ai continentelor și al vice-liderilor acestora. Liderii organizației de conducere reprezintă cele șase continente, deci participă pe baza faptului că au ascultat opiniile tuturor liderilor țărilor de pe fiecare continent.
De asemenea, cererile de modificare a regulilor sau de schimbare a persoanelor alese de către liderii țărilor trebuie mai întâi prezentate celor șase lideri ai continentului respectiv și vice-liderilor lor, apoi se organizează o întâlnire similară în cadrul Federației Mondiale.
În plus, în Federația Mondială se organizează un scrutin anual de recomandare. Președintele și vicepreședintele sunt aleși prin votul celor șase lideri ai continentelor și al vice-liderilor lor.
Federația Mondială se implică și în rezolvarea conflictelor internaționale. Dacă deciziile nu sunt luate prin discuțiile între liderii țărilor, decizia finală va fi luată prin consultarea liderilor și vice-liderilor celor șase continente. Dacă nu se ajunge la o soluție, se va discuta în cadrul Federației Mondiale, iar președintele va lua decizia finală.
0 コメント