○Educația în Satul Prout
Educația în Satul Prout are trei piloni principali:
- Toate cunoștințele și tehnicile necesare pentru gestionarea municipiului și autosuficiență. De exemplu, metodele agriculturii naturale, cum să creezi produse de uz casnic și să înveți să citești și să scrii, toate acestea fiind învățate de la o vârstă fragedă prin viața de zi cu zi.
- Învățarea modului de a învăța și desfășurarea activităților în conformitate cu curiozitatea. Urmând curiozitatea, oamenii acumulează în mod natural cunoștințe noi, care duc la descoperirea talentelor, a vocației și chiar a chemării lor în viață. Acest proces duce la o experiență profundă, care contribuie și la îmbunătățirea caracterului.
- Despre fără gânduri și ego. Fără gânduri este sursa intuiției, ghidând viața în direcția corectă. Ignoranța legată de ego, adică de „eu”, este sursa suferinței umane.
Aceste lucruri sunt învățate, în mod fundamental, mai degrabă prin activități în grupuri mici, cum ar fi cercurile, decât prin unități mari precum școlile.
○Despre fără gânduri
Orice om dorește să fie mai fericit decât nefericit. Și, de cele mai multe ori, se crede că acest lucru poate fi realizat prin obținerea a ceva. De exemplu: „Dacă voi câștiga mulți bani, voi putea cumpăra orice și voi fi fericit”, „Dacă devin faimos sau reușesc în ceva, voi fi fericit”, „Dacă voi fi cu acea persoană de care sunt interesat, voi fi fericit” și altele asemenea.
De exemplu, atunci când începi o relație cu persoana de care ești interesat, inițial te simți plin de bucurie. Însă, pe măsură ce timpul trece, acea emoție începe să se diminueze treptat. În unele cazuri, certurile devin frecvente, ducând la suferință și, în final, la despărțire. Înainte de a începe o relație, se naște dorința de a deține persoana respectivă. Această dorință aduce bucurie sau fericire odată ce relația începe, dar la despărțire vine suferința, urmând un astfel de proces.
Un lucru important de înțeles aici este că, indiferent de circumstanțele exterioare, ceea ce se satisface este dorința de posesie sau ego-ul de autoafirmare din interiorul nostru. Bucuria și fericirea obținute astfel nu durează mult; devii mai dornic să obții și mai mult, iar în cele din urmă acestea se transformă în suferință. Cât timp rămâi captiv în acest ciclu, vei repeta la nesfârșit ciclul dintre fericire și suferință. Fericirea și suferința sunt interconectate, două fețe ale aceleiași monede. Totuși, oamenii își doresc să fie mai fericiți decât să sufere. Unde se află răspunsul?
Răspunsul se găsește în „fără gânduri”, undeva între extremele fericirii și suferinței. În fără gânduri se află liniștea, pacea, seninătatea, calmul și armonia. Pentru a înțelege fără gânduri, încearcă următoarea metodă simplă.
○Concentrarea conștiinței într-un singur punct pentru a atinge fără gânduri
Fie că stai în picioare sau în poziție de lotus, îndreaptă spatele și închide ochii timp de 20 de secunde. Dacă în acest timp apar gânduri sau cuvinte în mintea ta, acestea reprezintă procesul de gândire. Din aceste gânduri se naște suferința.
Apoi, închide din nou ochii pentru 20 de secunde. De data aceasta, concentrează-ți atenția asupra zonei dintre sprâncene. Conștiința ta se va concentra într-un singur punct, ceea ce va opri procesul de gândire și vei atinge starea de fără gânduri. Cu alte cuvinte, îți vei opri gândurile în mod conștient. Inspiră încet și profund pe nas cât de mult poți, apoi expiră încet. Aceasta te va ajuta să te concentrezi și mai profund. Poți face acest exercițiu și cu ochii deschiși.
Zona din spatele punctului dintre sprâncene este locul de unde provin gândurile. Aici apar brusc amintiri din trecut, predicții despre viitor sau anxietăți. Atunci când atingi fără gânduri, toate acestea se opresc și liniștea se instalează. Înseamnă că monologul necontrolat al gândurilor dispare, reducând astfel suferința. După aceea, continuă această stare de atenție pe parcursul întregii zile. Dacă practici constant și devine un obicei, mintea ta va rămâne liniștită în mod constant, iar atunci când gândurile apar, vei observa imediat și vei reveni la starea de fără gânduri.
Aceasta reprezintă o stare de conștiență atentă. Opusul acesteia este starea de inconștiență. Oricine, atunci când este furios sau agitat, poate spune lucruri dure din cauza emoțiilor, însă acest lucru se întâmplă deoarece persoana respectivă se află într-o stare de inconștiență și lipsă de atenție. Când îți observi în mod conștient interiorul, așa cum am făcut mai devreme, te afli într-o stare de atenție, iar influența emoțiilor se diminuează.
Concentrarea asupra punctului dintre sprâncene este doar una dintre metode. Obiectul concentrării poate fi orice. De exemplu, poți privi norii care se mișcă pe cer, poți acorda atenție sunetelor din mediu în timp ce mergi, poți fi atent la respirația ta sau te poți concentra pe ceva ce îți place să faci.
○Gândurile nasc suferință
Repetând zilnic starea de fără gânduri în mod conștient, vei începe să-ți dai seama când mintea ta este ocupată de gânduri. Astfel, pe măsură ce timpul petrecut în această stare de **fără gânduri** crește în fiecare zi, suferința generată de gânduri se va diminua treptat, iar liniștea interioară va deveni un obicei. Cei a căror minte nu este liniștită au tendința de a se gândi excesiv. Persoanele care au multe gânduri negative pot ajunge chiar să sufere de depresie.
Această metodă dezvăluie un lucru important: chiar și atunci când încerci să-ți păstrezi mintea în fără gânduri, gândurile pot apărea spontan, iar amintirile trecutului pot reveni, trezind emoții precum furia sau tristețea. Acestea pot fi legate de amintiri îndepărtate, răni sufletești sau complexe de inferioritate de care nu ești conștient. Cei care nu înțeleg această caracteristică a gândurilor sunt adesea copleșiți de emoțiile care le însoțesc, ajungând să sufere din cauza lor. Totuși, atunci când apar astfel de gânduri, dacă știi că acestea sunt temporare și că fără gânduri le va opri împreună cu suferința lor, vei putea să-ți regăsești calmul, liniștea și echilibrul. Totuși, în cazul unor emoții puternice precum furia intensă sau anxietatea, poate fi nevoie de timp pentru a reveni la calm.
Ceea ce se înțelege aici este că, în starea de fără gânduri, mintea umană devine pașnică și liniștită. Fericirea și bucuria obținute prin realizarea sau dobândirea a ceva, valori apreciate în mod obișnuit, sunt de scurtă durată; cu timpul, acestea se estompează, iar dorințele reapar, ducând la atașament și la suferință. Fericirea și suferința sunt două fețe ale aceleiași monede, alternând mereu, fără a aduce liniște. Liniștea durabilă poate fi obținută doar atunci când mintea este în fără gânduri, oprind astfel gândurile. Cu cât gândurile ocupă mai mult mintea și cu cât atașamentul față de ceva crește, cu atât mai multă suferință se naște. Observând bine acest proces și învățând din el, devine mai ușor să ieși din tiparele mentale care generează suferință.
Când suntem la grădiniță, puterea de gândire nu este încă bine dezvoltată, ego-ul este slab, iar grijile sunt puține. Copiii par mereu fericiți. Chiar dacă sunt certați sau se ceartă cu alți copii, în 10 minute se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. În jurul vârstei de 10 ani, odată cu începutul pubertății, corpul devine mai matur, gândirea se intensifică și ego-ul devine mai puternic. Ca rezultat, grijile, invidia, complexele de inferioritate, suferința și conflictele cresc.
A opri gândirea și a deveni fără gânduri poate însemna să stai liniștit fără a face nimic sau să fii complet absorbit într-o activitate. Când îți golești mintea de gânduri, intuiția își face loc, iar tot ce rămâne este să te lași ghidat de aceasta. Folosirea gândirii nu este un lucru rău; este utilă pentru planificare. În restul timpului, este mai bine să liniștești gândurile. Pentru a deveni fără gânduri, nu este necesar să schimbi mediul de viață; se poate face continuând să muncești sau trăind viața de zi cu zi.
○Scopul vieții
Toți oamenii se confruntă constant cu probleme și suferințe. Aceste suferințe apar din cauza gândurilor legate de amintirile trecutului sau de temerile pentru viitor. Totuși, în interiorul unei persoane fără gânduri, domnesc pacea și liniștea. Astfel, se poate ieși din lanțul suferințelor.
Problemele din viața de zi cu zi sau cele din relațiile interumane sunt adesea create de acțiunile și cuvintele determinate de propriile gânduri. Dacă devii fără gânduri și păstrezi tăcerea ca regulă de bază, având conversații moderate, este mai puțin probabil să apară probleme inutile, iar chiar dacă apar, acestea nu vor fi considerate probleme și nu se vor agrava. De exemplu, dacă întâlnești o persoană cu care te înțelegi greu și îți spui în minte că este dificil, acest lucru poate fi transmis inconștient către acea persoană. Totuși, dacă observi acest gând și devii fără gânduri, relația umană respectivă va fi mai puțin probabil să se deterioreze.
Devenind fără gânduri, se poate ieși din ciclul gândire (ego) → dorință → atașament → suferință și se poate ajunge la o stare de liniște interioară. Acesta este scopul suprem al vieții umane promovat de Satul Prout. Așa cum mișcările corpului pot avea automatisme, și gândirea poate avea obiceiuri. Dacă aceste obiceiuri sunt negative, ele cauzează suferință inconștientă. Prin formarea obiceiului de a deveni fără gânduri, acestea pot fi depășite.
Când gândirea (ego) și „eu” dispar, nu mai există nici corpul meu, nici lucrurile mele, nici sensul vieții mele. În absența gândirii, singurul lucru care rămâne în minte este conștiința. Conștiința este primordială, iar gândirea (ego) apare ulterior. Cu alte cuvinte, conștiința este esența, iar ego-ul este ceva ce se manifestă ulterior. Numele, corpul, genul, naționalitatea – toate lucrurile pe care oamenii le asociază cu „eu” sunt iluzii, iar conștiința este adevărata natură a ființei umane. Când gândirea dispare și rămâne doar conștiința, se instalează pacea și liniștea interioară. Totuși, odată ce gândirea (ego) reapare, începe suferința.
Scopul vieții propus de Satul Prout, acela de a depăși ego-ul, înseamnă, de fapt, să conștientizăm că adevărata natură a omului este conștiința și să trăim în starea de fără gânduri, fiind una cu conștiința. Pe măsură ce oamenii trec prin experiențe de viață, ei obțin diverse conștientizări, care îi fac să crească și să se maturizeze. Această creștere și maturizare conduc către depășirea ego-ului. În stadiile de imaturitate, o persoană poate acționa egoist, dar odată ce se maturizează, „eu” devine mai temperat, iar respectul și prioritizarea celorlalți devin mai evidente. Cu alte cuvinte, omul acumulează numeroase experiențe de viață și conștientizări până când se întoarce la adevărata sa natură – conștiința, depășind ego-ul. Pentru cei care ajung să depășească ego-ul și să conștientizeze natura lor autentică, sensul vieții dispare. Până la acel moment, oamenii oscilează între bucurii temporare și suferințe, conduse de ego.
De asemenea, atunci când omul trăiește în starea de conștiință, fiind fără gânduri, el dobândește intuiție, care duce la acțiune. Uneori, aceasta poate conduce la descoperirea vocației sau a unui loc de muncă potrivit, în care își investește pasiunea. Acest lucru poate deveni un alt scop al vieții.
○Intuiția
Oamenii dobândesc intuiție atunci când se află în starea de fără gânduri și o exprimă prin diverse tehnici. Fie că este vorba de intuiție, inspirație, idei sau străfulgerări de gând, toate acestea au aceeași sursă – totul începe cu conștientizarea în mintea lor.
Și atunci când te implici în ceva, crește frecvența cu care gândești profund. Când gândești din dorințe egoiste, este posibil să forțezi descoperirea unui răspuns, iar ideile rezultate se dovedesc adesea a fi nesatisfăcătoare în retrospectivă. Însă, când te gândești dintr-un sentiment pur, fie pentru ceilalți, fie pentru societate, este bine să continui să reflectezi până la capăt.
Ulterior, devine necesară o schimbare de stare, dar aceasta trebuie să vină doar după ce ai explorat complet ideea. A explora complet înseamnă să simți că mintea ta este efectiv răsucită, să ajungi la punctul în care creierul tău este obosit și nu mai poate gândi, sau să nu mai existe nimic de explorat. Dacă în interiorul tău rămân aspecte neexplorate, nu vei putea obține intuiția necesară. Este esențial să atingi întotdeauna limitele propriei gândiri și cunoștințe; odată ce ai făcut asta și îți schimbi starea, o idee intuitivă pentru a depăși limitele îți va apărea în minte.
Modalitatea de schimbare a stării diferă de la o persoană la alta, dar somnul are un efect considerabil. După ce ai introdus o cantitate mare de informații în minte, ai explorat și ai ajuns la punctul în care creierul tău nu mai poate procesa sau este obosit, dormi. În timpul somnului, informațiile din creier se organizează. După trezire, mintea este limpede și soluția îți apare spontan. Acest lucru este un obicei al creierului, care funcționează în trei etape: introducere, organizare (fără gânduri, relaxare) și ieșire. Cei care conștientizează și utilizează acest proces introduc problemele pe care doresc să le rezolve înainte de pauze sau înainte de somn. Astfel, ideile le vor veni după pauză sau după o noapte de somn. Somnul de 30 de minute este suficient. Actul de a dormi nu este un comportament neproductiv sau lipsit de seriozitate, ci unul eficient din perspectiva obținerii intuiției. De asemenea, inspirațiile pot apărea atunci când faci un duș și mintea devine fără gânduri. Prin acordarea unui timp pentru a deveni fără gânduri și a-ți organiza mintea, intuițiile vor intra în acest spațiu gol.
Pentru a deveni fără gânduri, este adesea util să ai timp pentru tine, să fii singur, într-o stare de liniște. Singurătatea, deși poate avea o conotație negativă, cum ar fi sentimentul de tristețe sau gol, este potrivită pentru a obține intuiții, a te analiza pe tine însuți și a-ți îmbunătăți starea mentală.
Captarea intuiției este un act foarte simplu. Nu presupune gândire activă, ci doar să devii fără gânduri, să observi ce îți apare în minte și să urmezi acele gânduri sincer. Intuiția este pregătită în mintea ta într-o fracțiune de secundă.
Sporturile, de exemplu, includ adesea momente în care mișcările intuitive ale corpului duc la performanțe remarcabile. Înainte de aceste momente, apare o „scânteie” care indică ce trebuie făcut, iar punerea acesteia în practică aduce întotdeauna rezultate bune. Mai degrabă decât a fi o execuție conștientă, aceste acțiuni par să se întâmple natural, ca și cum corpul s-ar mișca singur. În contrast, atunci când mintea este dominată de anxietăți sau temeri, este dificil să obții performanțe bune. În activitățile creative, lucrurile realizate în stare de **fără gânduri** tind să fie de o calitate superioară. Acțiunile și modul de viață bazate pe intuiție generează rezultate pozitive, reflectând modul natural și esențial în care trăiesc ființele, inclusiv oamenii, și punând în valoare capacitățile lor maxime. Așadar, a fi în stare de **fără gânduri** înseamnă să fii liniștit și să nu faci nimic, permițând intuiției să apară și lăsând lucrurile să decurgă natural.
Când activitatea în care o persoană este implicată i se potrivește, intuiția devine mai accesibilă, iar aceasta acționează cu încredere, carismă și naturalețe. Acesta este semnul unei vocații sau al unui loc de muncă potrivit. În schimb, în alte domenii, capacitățile pot părea limitate. Prin urmare, fiecare persoană își poate descoperi un talent remarcabil dacă își explorează abilitățile și interesele. Curiozitatea copilărească poate conduce la descoperirea vocației sau a profesiei ideale, chiar și în rândul adulților, unde aceasta se găsește adesea în sfera hobby-urilor. O vocație sau o profesie potrivită reprezintă o formă de auto-exprimare și o sursă de bucurie. Totuși, vocația presupune un simț al misiunii care transcende căutarea recompenselor materiale, fiind dedicată oferirii necondiționate. În schimb, o profesie adecvată poate implica o anumită așteptare a recompenselor financiare sau materiale. Aceasta este diferența principală între cele două.
○Sinapsele
Pentru a valorifica intuiția, este adesea necesară o tehnică fizică dezvoltată. Creierul și corpul uman conțin numeroase celule nervoase, prin care circulă semnale electrice slabe, transmițând comenzi de la creier către mușchi. Legătura dintre celulele nervoase este realizată de sinapse, care devin mai groase în zonele utilizate frecvent și mai subțiri, până la eliminare, în cele mai puțin utilizate. Îngroșarea sinapselor facilitează fluxul semnalelor electrice în creier, ceea ce, în context academic, conduce la soluții rapide, iar în sport, la mișcări fluide și rapide.
Metoda de a îngroșa sinapsele constă în repetiția continuă. Repetiția continuă înseamnă să faci de mai multe ori ceva ce ai învățat deja. Când vine vorba de ceva care nu prezintă interes, exercițiul repetitiv poate fi obositor, dar, în cazul lucrurilor care îți plac sau te interesează, exersarea devine relativ plăcută.
Pe termen mediu și lung, dacă repetiția este constantă, se creează un traseu între creier → nervi și sinapse → mușchi, iar abilitățile învățate nu se vor pierde nici măcar după o pauză de o săptămână sau o lună. Acest proces poartă denumirea de memorie pe termen lung. Dacă numărul de sinapse este mare, semnalele electrice transmise de creier ajung rapid și precis la mușchi. În cazul avansaților care demonstrează tehnici complexe și sofisticate, aceștia au ajuns la memoria pe termen lung prin ani de exerciții repetate, ceea ce a dus la îngroșarea și multiplicarea sinapselor. Nu există altă cale spre progres decât repetiția continuă, iar pentru a menține interesul pe termen lung, este esențial să te dedici unor lucruri care îți plac sau te interesează. Nu există scurtături.
Înțelegând aceste lucruri, devine evident cât de mult timp se pierde în viața de zi cu zi. De exemplu, taxele anuale pentru școlile de limbi străine variază între 20.000 și 100.000 de yeni. Se poate presupune că, plătind 100.000 de yeni, vei primi o educație mai bună și vei progresa mai rapid decât dacă plătești doar 20.000. Într-o oarecare măsură, această presupunere este corectă. Totuși, pentru a ajunge să vorbești o limbă străină, nu există altă cale decât să o vorbești efectiv. Deși plata unei sume mai mari de bani și prezența unui profesor bun pot oferi o anumită siguranță, aceasta nu înseamnă că vei învăța de cinci ori mai repede. Cheia este să repeți conversațiile, să îngroși și să multiplici sinapsele, până când cuvintele curg natural, fără a fi nevoie de traducere mentală. Procesul depinde exclusiv de dorința de a învăța și de repetiția constantă. Nu este suficient să abordezi învățarea ocazional; este esențial să te concentrezi zilnic, atâta timp cât curiozitatea persistă, până când ajungi la memoria pe termen lung. Creșterea ta va fi proporțională cu numărul de repetiții. Diferențele în rata progresului și domeniile în care se manifestă depind de talentul înnăscut, personalitatea, abilitățile fizice și mediul fiecărei persoane.
○Timpul necesar pentru dezvoltarea sinapselor
De exemplu, există mișcări tehnice de bază, precum un pas simplu de dans, un ritm scurt la un instrument de percuție sau un șut în sporturi. Dacă un începător practică una dintre acestea, repetând zilnic câte 30 de minute, corpul începe să memoreze mișcarea după aproximativ o săptămână, deși încă la un nivel rigid. După o lună, calitatea execuției se va îmbunătăți, iar după trei luni, corpul va începe să se miște fluid și natural, chiar dacă încă nu se poate spune că execuția este de calitate superioară. Totuși, rigiditatea specifică unui începător va dispărea. Dacă, în acest interval de trei luni, practici și alte două sau trei tehnici de bază, vei fi capabil să combini aceste mișcări. Aceasta reprezintă doar faza în care corpul începe să execute mișcările. Acesta este un reper pentru timpul scurt necesar dezvoltării sinapselor.
De asemenea, pe măsură ce îți menții un timp de practică cu o concentrare înaltă, folosind, de exemplu, videoclipuri pentru a compara mișcările avansate și pentru a le corecta, vei repeta, vei încerca lucruri noi și vei continua această autoanaliză pe parcursul anilor, astfel încât nivelul tău va crește. Din acest motiv, doar lucrurile care îți plac cu adevărat îți vor menține concentrarea de lungă durată. După aproximativ trei ani, vei putea obține rezultate clare ca dovadă a progresului. Sinapsele nu sunt influențate de vârstă, iar îmbunătățirea este posibilă indiferent de vârstă. Totuși, la fel ca în cazul exercițiilor fizice, dacă o persoană practică sport de la o vârstă tânără până la bătrânețe, corpul va reacționa mult mai rapid la noile mișcări în vârstă, deoarece sinapsele s-au format deja. În schimb, dacă începi să faci exerciții la o vârstă înaintată, va dura mai mult timp să înveți și va fi mai greu să îți amintești, din cauza unui număr mai mic de sinapse. Același lucru se aplică și pentru activitățile care necesită gândire.
0 コメント