4-2. Locuințe / Societatea durabilă Satul Prout Ediția a doua

 

○Toaletă cu biogaz  

Procesarea deșeurilor de la toaletă se va face utilizând o toaletă cu biogaz, de tip cu spălare cu apă. Acesta este un sistem de producere a energiei din biomasă, din care se pot extrage gaz, electricitate sau hidrogen și se poate utiliza. Locuințele vor fi dotate cu rezervoare de apă de ploaie, care vor fi folosite pentru toalete, băi, apă caldă și spălare. În contextul posibilei crize a resurselor de apă, acest sistem va contribui la reducerea consumului de apă din râuri și lacuri.  

De asemenea, se va utiliza hârtie igienică ecologică, din plante, care se descompune natural.  

Un aspect important de luat în considerare este faptul că, în cazul în care metanul scurs din sistemul de purificare al toaletei cu biogaz se acumulează în interior, acest lucru trebuie evitat prin planificarea corectă a poziției și echipamentelor. Au existat incidente în care scânteile din circuitele electrice au provocat explozii.  

În plus, un alt inconvenient în caz de dezastre naturale, precum cutremure, este lipsa toaletelor. Toaletele cu spălare cu apă pot funcționa și fără electricitate, dar dacă apare o pană de apă, nu va fi posibilă spălarea, astfel că ar trebui să fie posibilă mutarea deșeurilor în rezervorul de toaletă manual, rezolvând astfel problema lipsei toaletelor în caz de dezastre.  

În cazul în care toaletă cu biogaz nu este disponibilă, se va lua în considerare utilizarea unei toalete bio. În acest rezervor se vor folosi praf de bambus sau așchii de lemn, care vor ajuta la descompunerea deșeurilor și transformarea lor în compost, prin amestecare cu praf de bambus. Toaleta bio nu utilizează apă și nu necesită pompare. Praful de bambus din interior trebuie înlocuit sau completat periodic. De asemenea, se va aplica un sistem de separare a materiilor fecale și a urinei, deoarece urina, având un conținut mare de apă, nu fermentează corespunzător și poate emite mirosuri neplăcute. Rezervorul va fi încălzit prin energia solară pentru a accelera descompunerea.  

În ceea ce privește scutecele pentru copii și persoanele în vârstă, acestea sunt fabricate prin tăierea pădurilor. Iar pentru arderea scutecelor umede folosite, este necesar un foc mai puternic, ceea ce produce emisii mari de dioxid de carbon. Prin urmare, scutecul din pânză va fi alegerea principală. Scutecele din fibre chimice pot provoca iritații ale pielii, așa că se va opta pentru materiale naturale. Fiecare locuință va fi dotată cu o mașină de spălat mică pentru scutece din pânză și un loc pentru curățare. Apa uzată va fi gestionată printr-un sistem de drenaj natural.  

În ceea ce privește gestionarea deșeurilor, într-o societate autosuficientă, precum Satul Prout, nu există supermarketuri sau magazine de proximitate, iar deșeurile provenite din ambalaje care nu se descompun natural, precum pungi de plastic, sticle PET, cutii și sticle, nu există. Astfel, deșeurile rămase sunt resturile de alimente și ambalajele care se descompun natural. Acestea vor fi descompuse în primul rând de toaletele cu biogaz și transformate în energie. Dacă acest sistem nu este disponibil, se va folosi compostul, iar principiul este similar cu cel al toaletei bio, amestecând deșeurile cu praf de bambus sau așchii de lemn, care sunt descompuse de microorganisme.  

Astfel, gestionarea apelor uzate, a deșeurilor fecale și a resturilor de alimente va fi realizată la nivelul locuinței. Apele uzate vor fi tratate și returnate în sol, păstrând astfel râurile și mările clare și potabile, iar viața acvatică va reveni la starea sa naturală și prosperă.  

○Imprimante 3D  

Imprimantele 3D vor utiliza filament PLA fabricat din amidon, obținut din trestie de zahăr, porumb sau cartofi, care se descompune în mediul natural.  

În Satul Prout, locuitorii vor folosi imprimante 3D pentru a produce gratuit obiecte de uz casnic din resurse locale.  

Imprimanta 3D poate crea forme tridimensionale direct din imaginea 3D desenată pe ecranul unui computer. Astfel, datele concepute de designeri vor fi distribuite online, iar locuitorii vor putea alege sau crea designul dorit. Regulile de design ale imprimantei 3D și ale produselor fabricate vor fi următoarele:

- Prioritatea principală a materialelor folosite pentru obiectele de uz casnic va fi ca acestea să poată fi obținute din resurse disponibile în orice colț al lumii.

- Filamentele PLA fabricate din amidon sau materiale naturale, cum ar fi bambusul și lemnul, care se pot descompune în natură și care sunt resurse de plantă ce pot fi recoltate de mai multe ori, vor fi primele opțiuni pentru material.

- Se vor utiliza materiale reciclabile.

- Nu vor exista poluări în mediul natural.

- Nu vor fi utilizate materiale de origine animală, cum ar fi pielea.

- Proiectele vor fi concepute astfel încât o imprimantă 3D să poată produce o altă imprimantă 3D, facilitând construirea de autorități locale în alte regiuni sau sprijinul rapid în caz de dezastre.  

În conformitate cu aceste reguli, în fabrica de producție se vor repara produsele și se vor reutiliza deșeurile electronice, transformându-le în materii prime.  

○Fierărie electrică, cuptoare de topire  

Metalele sunt folosite ca materiale pentru infrastructura publică, locuințe și electrocasnice, iar cuptoarele de topire sunt necesare pentru a produce metale și sticlă din resurse minerale. Acestea sunt cuptoare mici și mijlocii sau tatare, care sunt baza. Tatarele sunt cuptoare de formă pătrată, de dimensiuni mici, fabricate din argilă, iar metoda lor este una primitivă, transmisă din antichitate. Materialul pentru aprinderea focului este cărbunele de lemn sau cărbunele de bambus.  

Numărul de produse fabricate la nivelul municipiului va fi mai mic comparativ cu o societate monetară, însă, deoarece se utilizează cărbune, se va emite dioxid de carbon. Cantitatea totală de emisii depinde de numărul de locații unde se utilizează acest proces, iar în funcție de aceasta, se va decide dacă este posibil să se folosească. De aceea, se va analiza și opțiunea unui cuptor electric mic sau mijlociu. Dacă cuptoarele electrice pot funcționa exclusiv pe energie regenerabilă produsă de municipiu, aceasta va fi opțiunea prioritară.  

Astfel, vor fi produse metale precum fierul, cuprul, aluminiul și sticla. Locuitorii vor produce doar cantitatea necesară și, de asemenea, se va realiza reciclarea metalelor. Având în vedere că aceste procese implică temperaturi ridicate, dacă este posibil din punct de vedere al echipamentului, căldura emisă în atmosferă va fi stocată în baterii de nisip sau va fi utilizată pentru a extrage uleiul din bambus.  

○Mică fabrică de semiconductori  

Majoritatea electrocasnicelor și dispozitivelor electronice din jurul nostru folosesc semiconductori. Aceștia sunt componente mici necesare pentru a transmite semnale prin unde radio, pentru a regla volumul la difuzoare, pentru a controla motoare, pentru a efectua calcule sau pentru a seta temporizatoare.  

Semiconductoarele sunt de obicei produse în fabrici ce costă sute de miliarde sau chiar trilioane de yeni. Totuși, într-o societate autosuficientă, acestea vor fi produse local, în cantitățile necesare, în cadrul unui model de producție locală. Prin urmare, se va crea o mică fabrică care să utilizeze componente mici, asemenea unei imprimante 3D.  

În afară de semiconductori, plăcile de circuite imprimate, care includ componente precum rezistoare, condensatori, transformatoare, diode și tranzistori, vor fi fabricate cu ajutorul imprimantelor 3D.  

În acest mod, materialele metalice vor fi extrase din minerale, iar semiconductoarele și plăcile de circuite imprimate produse într-o mică fabrică vor fi integrate în produse. Nu se vor utiliza fabrici mari, ci o mică unitate de producție care să finalizeze procesul folosind cât mai multe resurse locale. Aceasta va duce la un număr minim de produse fabricate și la un impact ecologic redus semnificativ. În plus, aceasta va asigura accesul la componente esențiale fără ca vreun actor să le monopolizeze. Aceste produse vor fi fabricate în cadrul unui centru de producție al municipiului.

○Utilizarea limitată a betonului  

În societatea monetară, în întreaga lume, asfaltul și betonul sunt folosite pentru pavarea drumurilor. În unele sate, se utilizează drumuri pavate cu piatră pentru a îmbunătăți aspectul peisajului, iar în acest caz, betonul poate fi folosit și el. De asemenea, betonul este folosit pentru pereții tunelurilor și ai metroului.  

Asfaltul este produs din țiței, iar procesul de fabricație eliberează dioxid de carbon. În cazul betonului, cimentul utilizat pentru a întări pământul conține calcar, iar atunci când acesta este ars la temperaturi de peste 900°C, se transformă în var nestins, eliberând dioxid de carbon. De asemenea, pentru ardere sunt utilizate combustibili fosili precum petrolul sau cărbunele, ceea ce duce la o dublă emisii de dioxid de carbon. Unele statistici indică faptul că emisiile de dioxid de carbon provenite din fabricarea cimentului reprezintă 8% din emisiile globale și 4% din emisiile din Japonia.  

Motivul utilizării betonului este că drumurile trebuie să fie suficient de rezistente pentru a suporta vehicule grele, iar suprafețele netede reduc consumul de energie al vehiculelor. De asemenea, pentru clădirile mari, cum ar fi clădirile de birouri și apartamentele, betonul este necesar pentru a le conferi rezistență, iar accesibilitatea acestuia la prețuri mici este un alt factor important.  

Betonul este utilizat pe scară largă în diverse locații ale vieții de zi cu zi. Datorită utilizării excesive a acestuia, resursele de nisip și pietriș, care sunt necesare pentru producerea betonului, se confruntă cu epuizarea globală, iar conflictele între state pentru obținerea acestora au devenit o realitate. Din acest motiv, unele zone au început să limiteze extragerea nisipului. Calcarul, care este utilizat ca material pentru ciment, este considerat a fi abundent, dar este, de asemenea, o resursă limitată, iar utilizarea excesivă va duce la epuizarea acesteia.

La baza utilizării excesive a betonului stă dorința de a face profit, iar aceasta este valabilă atât pentru state, cât și pentru companii și indivizi. Betonul a devenit un material esențial în viața noastră, dar este necesar să reducem emisiile de dioxid de carbon și să abordăm schimbările climatice. Prin urmare, este important să limităm utilizarea betonului doar pentru acele părți ale vieții în care este cu adevărat necesar, pentru a reduce cantitatea totală utilizată.

De exemplu, în Satul Prout, nu se vor construi clădiri din beton, cum ar fi clădiri de birouri sau apartamente, reducând astfel utilizarea acestui material. De asemenea, fundațiile caselor vor fi, de obicei, construite din piatră, astfel încât utilizarea fundațiilor din beton va scădea. Stâlpii vor fi din arbori de paulownia cu creștere rapidă, iar pereții vor fi din paie, astfel încât betonul nu va fi folosit.

Pentru transportul locuitorilor, în cadrul municipiului, se va folosi un automobil care circulă cu 20 km/h, iar pentru distanțele medii și lungi între municipii, se va utiliza trenul. Astfel, utilizarea betonului pentru autostrăzi va dispărea.

Totuși, pentru căile ferate va fi necesar beton, iar betonul va fi utilizat și pentru tuneluri și poduri care necesită rezistență. Drumurile din cadrul municipiului vor necesita și ele beton, dar nu va fi necesar să fie construit un sistem extins de drumuri, așa cum se întâmplă în orașele din societatea monetară. Utilizarea betonului va fi limitată la necesitățile minime. Aceste drumuri vor fi pavate cu piatră, ceea ce va contribui la reducerea utilizării betonului și va îmbunătăți și aspectul peisajului municipiului. În plus, betonul va fi folosit doar pentru diguri și, dacă este necesar, pentru baraje.

Prin urmare, reducerea utilizării totale a betonului și eliminarea societății monetare vor contribui semnificativ la scăderea emisiilor de dioxid de carbon.  

Calcarul necesar pentru producerea betonului poate fi extras în întreaga lume, iar petrolul utilizat pentru asfalt este o resursă limitată. Având în vedere că petrolul se va epuiza în curând, betonul va deveni prima alegere pentru pavarea drumurilor.  

De asemenea, există deja tehnologie pentru reciclarea betonului existent, astfel încât, dacă aceasta este disponibilă, va deveni prima opțiune.

În Japonia există și piatră artificială (Tatachi long-shichi) care a fost creată în perioada Meiji, atunci când nu existau mașini de construcție mari. Aceasta a fost folosită și în construcțiile mari, cum ar fi porturile și canalele de irigație. Piatra artificială este un amestec de 10 părți nisip de granit (care a fost erodat) și 1 parte calcar. În locuri unde nisipul de granit nu este disponibil, pot fi folosite argile sau cenușă vulcanică adecvată.  

Piatra artificială are proprietatea de a se întări în apă și a fost folosită pentru a forma un strat protector gros pe exteriorul scheletului digurilor sau porților de apă, combinând pietre naturale cu lut. În acest caz, lutul a fost introdus între pietrele naturale la o grosime de aproximativ 10 cm, iar pietrele au fost plasate fără a se atinge unele pe altele. Apoi, au fost comprimate prin lovirea lor cu un băț. Din acest motiv, era necesar un număr mare de lucrători.

De asemenea, piatra artificială este apreciată pentru faptul că poate fi returnată la natură. Dacă ar fi utilizată pentru drumurile din cadrul municipiului, ar putea fi o opțiune viabilă.

În continuare, acest concept a fost dezvoltat pentru a include o metodă de amestecare a 100 părți de pământ, 40 părți de nisip, 30 părți de var stins și apă de magneziu pentru a întări materialul. Există case construite cu pereți din acest amestec.  

În acest caz, agenții de întărire diferă în funcție de tipul de pământ folosit. Pentru pământul care conține mult nisip, agentul de întărire va fi cimentul, iar pentru pământul mai lipicios, se va folosi var stins (care se obține prin adăugarea de apă la varul neactiv). Compoziția și proporțiile ingredientelor pot varia în funcție de caracteristicile pământului, ceea ce va afecta modul în care pământul se va întări.

În viitor, dacă va fi dezvoltată o metodă de a întări pământul într-un mod similar cu betonul, fără a utiliza calcar, aceasta ar putea deveni o opțiune viabilă. Totuși, în prezent, se va limita utilizarea betonului și, prin eliminarea societății monetare, se va reduce emisia de dioxid de carbon la minimum.